Ce aşteptări au angajaţii de la şefii lor

Salariaţii îşi doresc echilibru în cadrul organizaţiei şi un program de lucru flexibil, care să permită adoptarea conceptului de work-life balance

Maturizarea pieţei muncii din România a produs schimbări în ceea ce priveşte modul în care salariaţii se raportează la jobul pe care îl au. Angajaţii au depăşit momentul în care leafa era singurul criteriu în alegerea unei slujbe, preferând să pună pe prima poziţie şi alte caracteristici pe care le consideră la fel de importante ca şi banii: siguranţa postului, echilibrul din cadrul organizaţiei, programul de lucru.

O analiză a modului în care lucră­torii români se raportează la organizaţia din care fac parte arată de ce anumite oferte de muncă sunt refuzate chiar şi atunci când vin cu pachete salariale mult mai generoase decât cele pri­mite la jobul actual. Adriana Duţescu, director  al Bucharest School of Management şi al Programului MBA Româno-Canadian, sus­ţine că în ultimii ani se vede tot mai clar ac­centul pe care angajaţii din România îl pun pe o cu totul altă dimensiune: siguranţa lo­cu­lui de muncă. „Dincolo de această ge­nera­lizare, din feedback-urile pe care le avem de la studenţii şi absolvenţii Programului de MBA Româno-Canadian, dar şi de la profesorii noştri, specialişti reputaţi care acti­vea­ză în mediul de business, am identificat trei di­recţii ale aşteptărilor pe care le au sala­ria­ţii de la şefii lor”, a declarat pentru SFin Adriana Duţescu.

Accent pe motivarea echipei

În această perioadă în care dificultăţile economice i-au obligat pe conducătorii companiilor să aplice reduceri financiare la sân­ge, o mai atentă aplecare către celelalte do­lean­ţe ale angajaţilor decât cele de natură sa­la­rială ar putea duce la o creştere a randa­men­tului profesional în firmă. Angajaţii îşi doresc lideri care să menţină la un nivel e­chilibrat entuziasmul în cadrul organizaţiei. Cu alte cuvinte, motivarea echipei trebuie să fie o prioritate a managerilor români. Zilnic, sa­lariaţii au nevoie de „veşti bune” de la şefii lor, de feed-back pozitiv. „Această aştep­ta­re este cu atât mai importantă cu cât ma­na­gerii nu mai au la dispoziţie instrumente de motivare de natură financiară la fel de interesante pentru lucrători cum erau până acum trei ani. Aşa cum nota în această săp-tă­mână un blog al Harvard Business Review, «într-o cultură obsedată de măsu­ra­rea talentului şi a abilităţilor, tindem să nu acordăm importanţa cuvenită inspiraţiei». Inspiraţia ne deschide ochii către noi posibilităţi, încurajându-ne să ne depăşim experienţele obiş­nui­te şi limitările”, a explicat directorul Bu­charest School of Management. 

O altă doleanţă pe care salariaţii de astăzi o au este aceea de a primi înţelegere de la superiorii lor în ceea ce priveşte nevoile de work-life balance. În contrapunct cu fenomentul „workaholismului” prezent în companii înainte de începerea crizei, îşi face tot mai mult simţită prezenţa nevoia anga­ja­ţi­lor români de a-şi aloca timp pentru dezvol­tare personală. În unele dintre filialele loca­le ale multinaţionalelor a început să apară conceptul de program flexibil de lucru. În ge­neral, aşa cum cresc aşteptările firmelor ca acelaşi lucrător să-şi asume mai multe res­ponsabilităţi şi să obţină rezultate mai bune, aşa apare şi o anume presiune a angajaţilor de „negociere” a limitelor impuse de programul de lucru, cel puţin pentru situaţiile când au urgenţe de natură personală de rezolvat.

Nici distracţia nu este trecută cu vederea. „Angajaţilor le este dor de petrecerea de Cră­ciun. O parte din companii au renunţat în ultimii ani la acest eveniment, din motiv de reducere de costuri. Petrecerea de Cră­ciun rămâne însă o bună ocazie de a le mul­ţumi salariaţilor pentru eforturile lor din timpul anului şi pentru a le transmite un mesaj po­zi­tiv pentru perioada care vine”, a mai spus Adriana Duţescu. În ciuda faptului că nu­mă­rul joburilor disponibile pe piaţă este mic, salariaţii din România încep să-şi cu­noască valoarea şi preferă să lucreze în acele organizaţii care le acordă respect.